Aceste cateva secrete din psihologie te pot ajuta sa aduci mai multa
claritate in viata ta si sa ii intelegi mai bine pe oamenii din jurul
tau.
Legea 1: Nu ceea ce esti te tine pe loc, ci ceea ce crezi ca esti.
Legea 2: Exista 2 alegeri esentiale in viata: Fie accepti conditiile
asa cum sunt, fie accepti responsabilitatea de a le schimba.
Legea 3: Intelege relatia dintre corp si emotii! Celulele din corpul
tau reactioneaza la fiecare emotie. Negativitatea iti influenteaza
sistemul imunitar.
Legea 4: Persoana care incearca sa faca pe toata lumea fericita se simte de obicei singura…
Din lipsa de iubire, persoanele care vor sa fie iubite vor face tot
posibilul sa nu supere pe nimeni, pentru ca in felul acesta primesc un
strop de afectiune in schimbul bunatatii lor. In realitate in sufletul
lor este o mare singuratate.
Legea 5: Daca o prietenie dureaza cel putin 7 ani, atunci va fi o prietenie de o viata intreaga.
O prietenie care trece testul celor 7 ani nu se va mai destrama
niciodata! Prietenii autentici sunt garantia pentru o viata bine traita.
Legea 6: Furia este un mecanism de aparare impotriva durerii. Cand cineva este furios, sufera.
Pentru ca nu stiu sa isi exprime emotiile negative, cei din jurul
nostru reactioneaza uneori agresiv. In spatele furiei lor se ascunde
insa multa durere.
Legea 7: Adevarata iubire este atunci cand pui ceea ce isi doreste
cealalta persoana pe primul plan. Realizezi ca iubesti cu adevarat pe
cineva este atunci cand vrei ca acea persoana sa fie fericita, chiar
daca nu este cu tine.
Legea 8: Fa intotdeauna alegerea care te sperie cel mai tare, fiindca
aceasta este cea care te va ajuta cel mai mult sa evoluezi.
Legea 9: Barbatii au tendinta de a uita si de a nu ierta, in timp ce femeile au tendinta de a ierta si de a nu uita.
Legea 10: Uneori e nevoie sa pui o mica distanta ca sa ii ajuti pe oameni sa realizeze cat de mult contezi tu pentru ei.
Persoanele care ne considera importante in viata lor, vor face tot
posibilul sa restabileasca o legatura cu noi atunci cand simt ca au
pierdut-o.
Unele lucruri ce ni se intampla in viata sunt spre binele nostru.
Ceva ce ar trebui sa ne dea de gandit…
Orice se intampla in viata este spre binele nostru… asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!
Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii
ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta
spatiul de birouri ramas disponibil.
La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a
spus povestile acelor oameni ramasi in viata…si motivele lor au fost
toate lucruri “MICI”:
Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.
Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.
O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.
Un altul a pierdut autobuzul.
Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.
Altuia nu i-a pornit masina.
Unul s-a intors sa raspunda la telefon.
Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.
Altul nu a gasit un taxi.
Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase
cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu
l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. De
aceea este in viata astazi.
Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum
sa raspund la telefon…adica toate acele lucruri marunte care ma
enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea
ca eu sa ma aflu in acel moment…
Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se
imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele
pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat.
Dumnezeu este la datorie, cu grija de a veghea asupra ta.
Imparte si cu prietenii tai aceste randuri, cu siguranta le vei face ziua mai frumoasa si o vor pretui mai mult.
Autocontrolul, în lumea actuală, atât de dinamică,
provocându-ne mereu, prin ritmul şi diversitatea ei, să luăm decizii
rapid, să ne gestionăm timpul astfel încât să fie în avantajul nostru,
să fim concentraţi şi atenţi în atingerea scopurilor, să facem faţă
comportamentului celorlalţi, adesea impulsiv sau necontrolat, să ne
manifestăm adecvat emoţiile şi impulsurile de moment, este esenţial în
orice ipostază a vieţii noastre. Autocontrolul este secretul
inteligenţei noastre emoţionale.
Pe de altă parte, societatea contemporană, supertehnologizată, a
generat, spun specialiştii în domeniu, un alt tip de sensibilitate a
individului în raport cu ceilalţi. Calculatorul, internetul,
telefonia mobilă, goana după o slujbă bine plătită sau măcar
acceptabilă, criteriile de selecţie pe piaţa muncii, care vizează nu
numai know-how-ul, dar şi un anume profil al personalităţii –
iniţiativă, empatie, adaptabilitate, persuasiune etc.- toate arată cât
de importante sunt controlul de sine, motivaţia, echilibrul interior, în
condiţiile în care graniţa cu anxietatea, înstrăinarea de sine şi de
ceilalţi este atât de fragilă.
Inteligenţa emoţională, consideră Daniel Goleman,
unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi şi jurnalişti contemporani,
licenţiat la Oxford, este o combinaţie între raţiune şi emoţie şi de
această combinaţie depinde, în mare măsură, progresul personal. Succint,
inteligenţa emoţională se defineşte prin capacitatea de a înţelege
emoţiile personale şi a le controla, de a înţelege emoţiile celorlalţi
şi de a găsi modul optim de a reacţiona în faţa acestora, prin felul în
care îi inspirăm şi influenţăm pe cei din jurul nostru, prin modalitatea
în care înţelegem să gestionăm un conflict. Toate acestea sunt în
relaţie directă cu autocontrolul.
Să ne identificăm emoţiile – cheia autocontrolului
Este un fapt demonstrat ştiinţific că persoanele care au un nivel
ridicat de autocontrol se bucură şi de succes, indiferent că este vorba
de viaţa personală, profesională, de studii etc. Această realitate se
explică prin influenţa pe care o au emoţiile în luarea deciziilor, cele
care, până la urmă, ne ghidează reacţiile şi comportamentul. Multe
probleme intervin în acţiunile noastre atunci când ne dorim ceva şi am
vrea ca acest lucru să se întâmple foarte repede, iar dacă nu se
întâmplă aşa, ne stresăm, ne încearcă emoţii negative, ne controlăm greu
neliniştile, enervările, revoltele.
Autocontrolul este o abilitate complexă, o capacitate de a face
lucruri cu uşurinţă şi pricepere, care se învaţă, se cultivă de-a lungul
întregii vieţi, depinzând de alte abilităţi. Mai exact, trebuie să ne
facem o obişnuinţă, mai întâi, din a ne identifica emoţiile, a le
înţelege, într-o etapă ulterioară intervenind capacitatea de a le
controla, de a deveni stăpâni pe impulsurile, deciziile şi
comportamentul nostru.
Autocontrolul nu trebuie confundat cu reprimarea emoţiilor, care
presupune ocultarea, refularea, ascunderea, uitarea, ignorarea voită a
acestora, în speranţa că vor dispărea ca prin magie, ceea ce nu se va
întâmpla, desigur. Autocontrolul solicită asumarea emoţiilor. Dacă, de
exemplu, dintr-un motiv oarecare, furia este sentimentul dominant,
intr-un anumit moment, poate că unii, mai colerici, apelând la strategia
reprimării, la primul impuls strâng pumnii, aruncă cu primul obiect
ieşit în cale, în speranţa că se vor linişti. Strategia autocontrolului
conduce pe o altă cale. Furia există, dar evocarea unei situaţii de
linişte şi calm sau orice altă modalitate care deplasează atenţia spre
altceva, este o soluţie de a reinstaura controlul, de a schimba starea
de spirit, din una de iritare, în linişte si calm.
O primă etapă în cultivarea autocontrolului constă în identificarea
emoţiilor. La modul cel mai general, psihologia ne învaţă că există două
tipuri de emoţii: emoţii primare şi emoţii secundare.
Emoţiile primare sunt universale: bucuria, tristeţea, frică, furia,
dezgustul, surpriză, speranţă, încrederea. Cei mai mulţi dintre noi pot
identifica acest tip de emoţii fără probleme.
Emoţiile secundare sunt mai greu de recunoscut, deoarece presupun
combinarea mai multor emoţii primare, iar manifestările sunt mai
subtile. Din această categorie fac parte, de exemplu, anxietatea, care
este o combinaţie de frică, jenă şi culpabilitate, invidia (tristeţe +
furie), ruşinea (frică + dezgust), plăcerea (bucurie + surpriză),
mândria (bucurie + furie), culpabilitate (bucurie + frică) etc.
Dacă reuşim să identificăm corect emoţiile şi dacă dobândim şi
puterea de a le recunoaşte ca atare, un prim pas important în
autocontrol este făcut.
Autocontrolul – cum scăpăm din închisoarea obiceiurilor
Modul nostru de a reacţiona în fata diverselor situaţii de viaţă
este, adesea, consecinţa unor obiceiuri instalate mai mult sau mai puţin
conştient. Pentru a scăpa din “închisoarea” unor obiceiuri/stereotipii
neproductive, putem apela la o tehnică numită de specialişti
“emoţionalul personal”. Aceasta înseamnă că atunci când simţim că suntem
copleşiţi de o stare emoţională, că nu îi putem face faţă, să ne
obişnuim să ne răspundem următoarele întrebări:
Cum aţi numi emoţia pe care o simţiţi?
Care sunt manifestările fizice ale acesteia?
Ce gânduri v-a declanşat emoţia respectivă?
Cum înfruntaţi situaţia?
În etapa următoare, în cazul emoţiilor negative, pentru autocontrol,
înainte de consecinţe pe care le-am putea regreta, se poate apela la
unele ‘trucuri”: distanţarea de situaţia care a provocat emoţiile
respective, conştientizarea a ceea ce se întâmplă în interior, în minte,
în suflet, alungarea sentimentului de frustrare şi exerciţiul răbdării,
având în vedere că orice stare de spirit are nevoie de timp pentru a se
echilibra/reechilibra. Până la urmă, fericirea sau nefericirea depind
de maniera în care interpretăm şi înfruntăm realitatea.
Strategii pentru consolidarea autocontrolului
Când este vorba de autocontrol, primul gând este legat, de obicei, de
eşecuri şi stări negative, succesul fiind, se pare, mai uşor de
gestionat. Cercetări recente ale unor specialişti de la Universitatea
din Florida, referitoare la autocontrol/self-control, recomandă câteva
strategii pentru consolidarea autocontrolului, pentru stimularea voinţei
şi pentru a merge în direcţia dorită, atunci când este vorba de
atingerea scopurilor:
Meditează! – Chiar şi numai cinci minute zilnic, de meditaţie, în
sensul concentrării pe “nimic”, golirea minţii de vâltoarea gândurilor
de orice fel ajută la creşterea inteligenţei emoţionale, la
îmbunătăţirea conştiinţei de sine, la creşterea capacităţii creierului
de a rezista impulsurilor distructive. Nu degeaba călugării budişti sunt
vestiţi pentru capacitatea lor de a medita, de a-şi controla emoţiile,
de a-şi păstra calmul în orice situaţie.
Relaxează-te “autoconcentrat”! – Aşa spun specialiştii în
psihologie, când recomandă acest fel de relaxare, în timpul căreia
gândul să se canalizeze spre “vocea interioară”.
În felul acesta ne vom face o obişnuinţă din a avea acces la
subconştientul nostru, ne vom dezvolta capacităţile intuitive, vom vedea
nu numai suprafaţa lucrurilor şi a evenimentelor, ci partea mai
profundă a acestora. Emoţiile se manifestă oricum, dar vom putea,
treptat, să intelegem care este resortul lor şi le vom face faţă cu mai
multă linişte.
Respiră profund! – Respiraţia profundă, timp de mai multe minute,
fără a reprima emoţia, de orice fel ar fi ea, face ca tensiunea
interioară să se diminueze. O senzaţie de uşoară oboseală după un astfel
de moment este firească, deoarece sistemul nervos, în asemenea
situaţii, este foarte solicitat.
Fă mişcare zilnic! – Cel puţin 10 minute de exerciţii fizice
susţinute contribuie la stimularea/eliberarea unui neurotransmiţător –
GABA – care face creierul să se simtă calmat, ajutând la un mai bun
control asupra impulsurilor.
Alimentează-te corect! – Atunci când creierul nostru încearcă să
exercite autocontrolul, consumul de glucoză creşte. De aceea cei care au
un nivel scăzut al zahărului în sânge cedează mult mai uşor
impulsurilor distructive. Nu consumul de zahăr/alimente dulci este
soluţia, ci trebuie consumate alimente care eliberează lent glucoză
(orezul, cerealele integrale, carne etc.)
Dormi suficient! – In stări de oboseală, capacitatea celulelor
creierului de a absorbi glucoza este foarte scăzută. Experimentele au
demonstrat că mai puţin de şase ore de somn sau mai mult de nouă ore, pe
noapte, favorizează intoleranţa la glucoză.
Rezistă valului! – Când impulsul care trebuie controlat este foarte
puternic, chiar presimţirea lui este de ajuns pentru a lua controlul. De
aceea regula principală este de a aştepta cel puţin zece minute înainte
de a ceda oricărei tentaţii.
Iartă-te! – Nu trebuie ignorat niciodată modul în care o greşeală te
face să te simţi. Emoţiile negative, consecinţele lor şi lipsa de
autocontrol dau naştere unui cerc vicios. Când autocontrolul nu
funcţionează, iartă-te şi mergi mai departe, gândeşte-te la ce vei face
în viitor, în cu totul altă manieră.
Apelează la autosugestie! – Nu este vorba de a masca emoţiile,
amăgindu-ne cu ceva ce nu se poate, ci de a exersa un dialog cu sinele.
Imaginaţi-vă că o altă persoană ar fi exact în aceeaşi situaţie. Ce
i-aţi spune persoanei respective? Vorbiţi cu sinele ca şi cum i-aţi
vorbi unui prieten.
Anticipează-ţi emoţiile! – Prin tehnica vizualizării mentale,
pregătiţi-vă reacţia pe care o veţi avea în faţa unei emoţii, aşa cum se
întâmplă atunci când ne reprezentăm vizual ceva ce am dori să se
întâmple în viitor.
Eliberează-te de emoţii mergând la rădăcina lor! – O emoţie în sine
nu este nici bună, nici rea. Ceea ce aduce stării noastre de spirit
emoţia respectivă contează şi, de asemenea, este evident că o emoţie nu
se naşte din nimic, este rezultatul felului în care fiecare percepe
realitatea. Prin urmare, de câte ori simţim că ne învăluie o emoţie
puternică, pentru a-i face faţă, este bine să îi căutăm rădăcinile,
cauzele, să o recunoaştem şi să o asumăm.
Cultivă încrederea în sine! – Încrederea în sine este esenţială
pentru orice reuşită. Lipsa încrederii în sine este, de cele mai multe
ori, sursa emoţiilor negative, ne face vulnerabili. Încrederea în sine
nu trebuie confundată cu aroganţa, dimpotrivă, cel care îşi cunoaşte
valoarea va fi calm, echilibrat, nu va avea nevoie să-şi demonstreze
ostentativ calitătile. Mai mult, o astfel de persoană va şti foarte bine
să îşi identifice propriile slăbiciuni şi să le remedieze.
Important este ca aceste strategii să fie lăsate să funcţioneze,
adică fiecare să conştientizeze când a funcţionat sau nu autocontrolul
şi să schimbe în bine, într-o altă ocazie, ceea ce a greşit in trecut.
Se adăugă la toate acestea tentaţia pe care fiecare dintre noi a
simţit-o la un moment dat, poate, de a amâna lucrurile importante, de a
se pierde în mărunţişurile cotidiene. O luptă continuă cu noi înşine, un
drum dificil, cu reuşite şi eşecuri, dar pentru care există o singură
soluţie – autocontrolul. Este nevoie de timp pentru a dezvolta inteligenţa
emoţională şi, implicit autocontrolul, prin care să ne stăpânim
emoţiile, timpul, relaţiile cu ceilalţi, comportamentul, dar odată
definite, exersate sistematic, la un grad înalt, sunt învăţate pentru
toată viaţa.