Cele şapte emoţii explicate de medicina tradiţională chineză

Medicina tradiţională chineză ne învaţă că bolile interne sunt adesea cauzate de cele şapte emoţii: bucurie, tristeţe, furie, supărare, melancolie, frică şi spaimă. Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare. Excesul ori represia emoţiilor au tendinţa de a ne face vulnerabili la boli cronice, iar la rândul lor bolile cronice ne fac vulnerabili la excesul sau represia emoţiilor.
Excesul unei emoţii, în particular, va dăuna în timp organului care are legătură cu emoţia respectivă. Reciproc, un organ neechilibrat poate cauza o manifestare intensă a emoţiilor ce sunt direct conectate cu acesta. Cunoaşterea problemelor emoţionale ne ajută la vindecarea corpului şi a organului respectiv. De asemenea, tratarea corpului, în special a organului respectiv, diminuează expresia sau manifestarea emoţiilor intim conectate cu acestea.
O persoană care este în mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului sau poate genera un exces de căldură în ficat. Acest proces, în schimb, poate genera simptome ca: faţa şi ochi înroşiţi, tinitus, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, simptome premenstruale, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături şi alte simptome digestive. În schimb, o persoană care suferă de aceste simptome (cauzate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţa stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată) va începe să manifeste iritaţie, frustrare, depresie şi furie fără a avea un motiv aparent.
Dacă această persoană lucrează în expresia adecvată şi se eliberează de frustrare, iritabilitate şi furie (prin scris, creativitate, mişcare, etc) ficatul acesteia se va descongestiona şi “căldurile” în ficat se vor risipi, iar persoana în cauză va deveni mai puţin predispusă la accese de furie sau depresie.
Să luăm pe rând fiecare din cele şapte emoţii şi să observăm ce efect au asupra organismului.
Bucurie
În cadrul celor şapte emoţii, bucuria se caracterizează prin excitabilitate mărita. Această condiţie afectează inima şi poate duce la insomnie, anxietate, gândire confuză, accese de râs sau plâns, convulsii, isterie şi nebunie.
Furie
Resentimentele, frustrarea, iritabilitatea, furia, indignarea, amărăciunea, animozitatea şi mânia afectează ficatul şi produce dureri de cap, tinitus, ameţeli, vedere înceţoşată, confuzie mentală, vomă, hipertensiune arterială, sindroame premenstruale, depresie, umflarea sânilor înainte de menstruaţie, menstre neregulate sau dureroase şi dereglări digestive.
Tristeţe
Tristeţea afectează atât plămânii cât şi inima şi provoacă dispnee, depresie sau accese de plâns, oboseală, amenoree, dificultăţi de respiraţie, rezistenţă redusă la răceli şi gripă, palpitaţii, ameţeli, insomnie şi anxietate.
Melancolie
Melancolia este, de asemenea, cunoscută sub numele de caracter meditativ sau obsesie. Ea perturbă funcţiile splinei şi provoacă lipsa poftei de mâncare, oboseală, umezeală, digestia slabă, distensie abdominală, scaune moi, anemie şi imunitate scăzută.
Durere
Durerea afectează plămânii şi duce la dificultăţi de respiraţie, expectoraţie de mucus, transpiraţie, oboseală, tuse, alergii, astm, pneumonie, bronşită şi alte boli pulmonare, anxietate şi sensibilitate la răceli şi gripă.
Frică
Nesiguranţa, paranoia şi frica afectează rinichii şi glandele suprarenale şi poate cauza enurezis nocturn, urinare frecventă, incontinenţă urinară, dureri de spate şi genunchi, infecţii ale urechii, infertilitate, un libidou redus, semne de îmbătrânire prematură şi imunitate scăzută.
Spaimă
Spaima afectează atât rinichii cât şi inima şi provoacă palpitaţii, dispnee, insomnie, ameţeli, tinitus, transpiraţii nocturne şi oboseală cronică.

         În medicina tradiţională chineză, tratamentul emoţiilor exprimate excesiv sau reprimate (viciile) se face punând accentul pe viciile corespunzătoare virtuţilor emoţionale. În antichitate, medicii încurajau pacienţii să-şi schimbe viciile în virtuţii. Acest proces a fost numit „cultivarea virtuţii.” Acei medici au folosit o emoţie pentru a suprima/ trata alta. Mai jos este indicată relaţia dintre anumite organe şi emoţiile lor specifice:
Ficat
Viciu: furie, frustrare
Virtute: bunăvoinţă, iertare, stimă, respect
Inima
Viciu: supraexcitare; supra-realizare
Virtute: compasiune, grijă de sine
Plămâni
Viciu: durere, tristeţe
Virtute: conştiinciozitate, împăcare de sine
Splina
Viciu: obsesie, analiză peste măsură
Virtute: empatie, egocentrism
Rinichi
Viciu: Frică, paranoia, griji
Virtute: curaj, înţelepciune
Reciproc, organele pot fi de asemenea tratate prin compensarea emoţiilor sau cerinţelor lor esenţiale. Mai jos sunt enumerate câteva cerinţe fiziologice şi psihologice corelate cu un organ specific:
Ficat: relaxare, pace, plante medicinale
Inima: iubire, bucuri, frumuseţe
Plămâni: încredere, timp şi spaţiu
Splina: ocrotire, nutriţie
Rinichi: linişte, meditaţie, odihnă, somn, consumul de apă

Articolul a fost extras şi tradus din cartea: „Trataţi-va cu plante chinezeşti” de Lesley Tierra

Take Charge of Your Emotions – Seven Steps to Overcoming Depression Anxiety and Anger

Acest articol a fost preluat de pe https://detoatepentrutotisimaimult.blog/2016/02/28/cele-sapte-emotii-explicate-de-medicina-traditionala-chineza/

Gândurile pe care le nutriţi în mod frecvent lasă urme adânci în subconştient

---

Gândurile pe care le nutriţi în mod frecvent lasă urme adânci în subconştient

---

Trebuie să învăţaţi să folosiţi creator, uriaşa forţă mentală de care dispuneţi. Activitatea mentală, după cum ştim, este structurată pe două niveluri: cel conştient sau raţional şi cel subconştient sau iraţional.
Pentru a gândi, vă folosiţi de mentalul conştient; astfel, toate gândurile penetrează în subconştient, care le ascultă fidel şi manifestă exact situaţiile sau stările psihice corespondente acestor gânduri. Subconştientul este sediul emoţii-lor, dorinţelor, sentimentelor şi trăirilor latente în om, este însăşi forţa creatoare în fiinţa umană
Dacă nutriţi gânduri benefice veţi avea parte numai de bine, dar dacă veţi gândi în mod nearmonios, chiar negativ, atunci se vor manifesta mereu doar forţe negative. Acesta este modelul, aparent simplu, în care lucrează permanent mentalul. Esenţial de reţinut este că, odată ce o idee a fost acceptată de către subconştient, acesta începe practic imediat să acţioneze, pentru ca ideea să devină realitate. Iată, deci, un adevăr foarte interesant şi foarte subtil: forţele latente din subconştient pot fi puse în mişcare, în egală măsură, atât de un gând malefic, cât de unul benefic.
Această lege, aplicată într-o manieră greşită, poate cauza multe suferinţe şi necazuri, o mare nefericire, eşecul oricărei acţiuni întreprinse şi frustarea întregii fiinţe. Dacă, însă, vă veţi obişnui să nutriţi mereu gânduri armonioase şi benefice, veţi observa negreşit că succesul vă apare neântîrziat, iar sănătatea şi prosperitatea vă vor jalona de acum înainte întreaga viaţă.
Pentru a începe să gândiţi în mod constructiv este indispensabil ca, în prealabil, să fi dobândit măcar într-o oarecare măsură calmul mental şi o stare fizică bună. Tot ceea ce veţi afirma, ce veţi simţi că poate fi realizat, va fi acceptat ca atare şi manifestat de către forţele latente din dumneavoastră. Deci, ceea ce vă rămâne de făcut este să acţionaţi astfel încât subconştientul să accepte sugestia respectivă.
De pildă, emiteţi un anumit ordin mental, iar subconştientul va reproduce fidel ideea pe care i-aţi imprimat-o. Aceasta este legea care stă la baza fenomenului sugestiei: reacţia pe care o veţi obţine, adică răspunsul subconştientului, va fi identică cu natura sugestiei pe care aţi întreţinut-o în mod conştient.
Psihologii şi psihiatrii afirmă că, atunci când sugeraţi anumite idei subconştientului, în celulele creierului se produc o serie de transformări specifice. Imediat el acceptă sugestia, începe să o pună în execuţie făcând diferite asociaţii de idei şi, pentru a-şi atinge scopul, se foloseşte de orice cunoştinţă pe care aţi acumulat-o în decursul vieţii
Înţelepciunea şi puterea infinită ce sălăşluiesc în mod latent în dumneavoastră se află oricînd la dispoziţia subconştientului, iar acesta are capacitatea de a mobiliza toate forţele naturii, pentru a face ca ideea respectivă să devină realitate. Uneori, poate răspunde pe loc, alteori trebuie să treacă zile, săptămâni sau chiar mai mult timp, până când problema să fie rezolvată.
Căile sale sunt, într-adevăr, nebănuite. Prin ce diferă nivelul conştient al minţii de nivelul ei subconştient.
Reţineţi încă de la început faptul că, nu este vorba deloc de două spirite ce convieţuiesc în acelaşi corp ci, mai curând există şi se manifestă două tipuri de activităţi mentale, într-o singură fiinţă. Mentalul conştient sau conştiinţa, care raţionează, are posibilitatea de a alege.
De exemplu, dumneavoastră puteţi alege cărţile care vă plac, casa cea mai confortabilă, iubitul sau iubita de o viaţă. Pe de alta parte, inima bate, sistemul digestiv funcţionează, la fel şi cel respirator, fără nici o alegere sau imprimare conştientă din partea dumneavoastră, fiind controlate în mod direct de către subconştient.
Subconştientul acceptă ceea ce îi este impus sau, cu alte cuvinte, ceea ce gândiţi în mod permanent. Subconştientul nu judecă faptele, aşa cum o face mentalul conştient ci, după cum am spus, este asemenea pământului care primeşte orice fel de seminţe, fie bune, fie rele.
Gândurile noastre sunt active şi ele constituie seminţele din templu. Ideile negative, distructive, continuă să lucreze în subconştient şi se vor manifesta în viaţa voastră sub forma unor experienţe mai mult sau mai puţin plăcute.
Aşadar, subconştientul nu este interesat dacă gândurile voastre sunt bune sau rele, adevărate sau false, ci, pur şi simplu, răspunde în deplină conformitate cu natura acestor gânduri. De exemplu, dacă în mod conştient acceptaţi ceva ca fiind adevărat, chiar dacă acea idee era falsă, subconştientul vostru o va face cu putinţă şi va materializa ideea respectivă, în modul pe care dumneavoastră îl aşteptaţi.
Numeroase experienţe de hipnoză făcute de către psihologi renumiţi au dovedit faptul că subconştientul nu este în stare să facă selecţii sau comparaţii, deci nu poate raţiona.
De nenumărate ori, practica a arătat că subconştientul acceptă orice sugestie, chiar falsă fiind şi reacţionează docil conform naturii acesteia.
Iată un exemplu ce ilustrează supunerea oarbă a subconştientului faţă de orice sugestie: dacă un hipnotizator foarte abil îi sugera unui subiect că este Napoleon  Bonaparte sau chiar o pisică, ori un câine, acesta îşi juca rolul în mod serios, cu o uimitoare exactitate. Personalitatea sa se transforma radical pe moment, căci credea cu adevărat că este ceea ce hipnotizatorul îi sugera. Un hipnotizator priceput poate sugera orice şi oricui: unui subiect îi poate sugera că are mâncărimi, altuia – că îi curge nasul, unui al treilea – că este o statuie de marmură şi unui al patrulea – că îngheaţă la o temperatură de sub 0 grade Celsius.
Fiecare din aceştia va reacţiona conform sugestiei ce i-a fost imprimată, total insensibil la ceea ce se petrece în jur sau care nu se potriveşte cu ideea sa.
Aceste exemple demonstrează în mod clar, că, există o diferenţă netă între conştiinţă, care raţionează şi subconştient, care este impersonal, nu are capacitatea de a alege şi ia drept bună orice idee care ajunge la acel nivel.
De aceea, este foarte important să alegem cu atenţie doar gândurile, ideile şi concepţiile benefice, armonioase care să ne umplem astfel sufletul de bucuria armoniei universale.

Diferenţa dintre mentalul obiectiv şi cel subiectiv

Mentalul conştient este numit şi mental obiectiv, pentru că prin el sunt cunoscute obiectele exterioare.
Mentalul obiectiv are conştiinţa lumii obiective, pe care o percepe cu ajutorul celor cinci simţuri. El învaţă prin observare directă, prin experimentare sau prin educaţie. După cum am mai spus, principala sa îndatorire este aceea de a raţiona.
Să presupunem că sunteţi unul din miile de turişti ce vin anual să viziteze oraşul Los Angeles. Decideţi că este un oraş frumos, căci are parcuri şi grădini minunate, clădiri impozante şi vile cochete. Această concluzie este opera mentalului obiectiv.
Subconştientul este numit adesea şi mental subiectiv. El ia cunoştinţă de ceea ce vă înconjoară prin mijloace specifice, independente de cele cinci simţuri, percepînd realitatea prin intuiţie.

Subconştientul este sediul emoţiilor, arhiva amintirilor voastre.

Mentalul subiectiv se manifestă cel mai pregnant atunci când cel obiectiv este total pasiv.
Deci, el reprezintă o parte a conştiinţei care se manifestă în stare de inconştienţă sau de somnolenţă. Mentalul subiectiv poate vedea fără a folosi ochi. Este foarte important să cunoaşteţi aceste lucruri, pentru a învăţa arta veritabilă a rugăciunii. Subconştientul nu este capabil să raţioneze, aşa cum procedează mentalul conştient. Într-o controversă oarecare, subconştientul nu poate găsi nici un argument, fie el pro sau contra. Astfel, dacă emiteţi sugestii false, el le va accepta ca fiind adevărate, materializîndu-se sub formă de situaţii de viaţă, experienţe sau diferite alte evenimente. Tot ceea ce vi se întîmplă este rezultatul gândirilor imprimate în subconştient.
Dacă i-aţi impus concepte false, cel mai bun mijloc de a le înlătura este tocmai repetarea frecventă a unor idei opuse lor, armonioase şi construcive. Astfel, veţi putea forma un nou obicei, acela de a întreţine gânduri benefice, căci subconştientul este sediul obişnuinţelor şi obiceiurilor de tot felul. Gândurile pe care le nutriţi în mod frecvent lasă urme adânci în subconştient. Dacă ele sunt armonioase, paşnice şi constructive veţi avea numai de câştigat. Dar dacă aţi lăsat să vă domine îndoiala, neliniştea şi alte gânduri destructive, cel mai bun remediu este să conştientizaţi uriaşa forţă ce sălăşluieşte în subconştient şi să luaţi hotărârea de a atinge o stare perfectă de fericire şi sănătate.
Subconştientul, creatorul fiinţei voastre, fiind mereu unit cu sursa divină a tuturor lucrurilor, vă va elibera de orice constrângere şi vă va reda fericirea la care aspiraţi cu atâta fervoare.
Joseph Murphy

http://rubinuliubirii.com/gandurile-pe-care-le-nutriti-in-mod-frecvent-lasa-urme-adanci-in-subconstient/

Undele cerebrale, iertarea şi evoluţia spirituală

  

 Aţi auzit de “biohackeri”?
Termenul a fost inventat pornindu-se de la conceptul de hacker IT, un “geniu” (mai întunecat ) în calculatoare, cel care ocoleşte aplicaţiile de securitate ale reţelelor de computere pentru a fura date. Biohaking se aseamănă însă mai mult cu “white hat hacking” * – o manipulare pentru scopuri pozitive, bazată pe etică şi pe  principii înalte, de exemplu accesul universal la informaţie sau îmbunătăţirea calităţii vieţii.
(*” White hat” se traduce “cu pălărie albă” = cu onoare)
Biohackerul este cel care aplică aceste “tehnici IT” pe sistemele biologice, mai ales corpul uman, dar şi pe întreaga biosferă . Biohaking-ul poate include şi modificări ale trupului fizic, implanturi de mici computere “la purtător”, testări genetice, ADN artificial, etc.
Se pleacă de la ideea că orice stimul la care expunem sistemul complex al fiinţei umane produce un anumit efect  în comportamentul, sănătatea sau performanţa noastră.  Te vei simţi diferit dacă asculţi Bach ori o sârbă românească, dacă bei cafea sau lapte, dacă vezi un film de groază sau o comedie romantică, etc.
Domeniul de studiu are un accentuat caracter experenţial, empiric, se fac diverse testări în care se folosesc însă instrumente de măsurare de mare precizie.
Mişcarea “Quantified Self – Autocunoaştere prin numere” ( Sinele Cuantificat/ măsurat) creşte din ce în ce mai mult în popularitate. Dacă ai folosit vreodată vreo aplicaţie pe telefon sau smartwatch care să îţi măsoare numărul de paşi făcuţi într-o zi sau calitatea somnului, atunci şi tu faci parte din această mişcare.
Ce e foarte incitant, pentru mine cel puţin, este că aplicabilitatea acesei mişcări se întinde şi asupra domeniilor ce ţin de evoluţie personală şi spiritualitate, mai ales prin acele instrumente sofisticate de măsurat amplitudinea, forţa şi calitatea undelor cerebrale. Adică poţi vedea exact ce se întâmplă în creierul tău, cu ajutorul unui mecanism de bio-feedback. Acest lucru ajută mult, pentru că tehnicile şi metodele de meditaţie, de exemplu, nu funcţionează la fel la toată lumea, şi atunci, prin aceste măsurători poţi să îţi dai seama exact ce funcţionează la tine, ce nu funcţionează, ce te propulsează înainte mai rapid, etc
De curând am aflat că  Vishen Lakhiani, Mindvalley CEO ( in imaginea de mai jos), a experimentat pe pielea lui un astfel de program personalizat numit “40 de ani de Zen” ( şi care nu e deloc ieftinuţ, costă cam $ 15 000   ) iar noi putem învăţa foarte multe din experienţa sa, pe care a împărtăşit-o public.



În ce constă programul: timp de 7 zile eşti izolat de mediul obisnuit şi impreună cu încă 4-5 persoane faci parte dintr-un grup dedicat cunoaşterii adevăratului tău Sine şi a metodelor cele mai potrivite ţie, prin care creierul ajunge să aibă aceleaşi tipare vibraţionale ca cele ale unui călugăr Zen care a meditat între 21-40 de ani! Majoritatea timpului eşti conectat print tot felul de senzori la cele mai sofisticate şi revoluţionare echipamente specializate în bio-feedback şi care măsoară undele cerebrale.
S-a constatat ( în urma analizei a zeci de mii de creiere) că diferite tipare cerebrale corespund anumitor tipuri de oameni. Au studiat modul în care funcţionează creierul călugărilor, al miliardarilor, al oamenilor extrem de creativi… şi au constatat că fiecare tip se caracterizează prin anumite tipare distincte ale undelor cerebrale.
Ce este cel mai palpitant, este că au găsit metode prin care oamenii să poată replica aceste tipare! Trainerii te ajută să interpretezi graficele, scanările, electro encefalogramele (EEG), etc, pentru a înţelege ce procese au loc în creierul tău şi prin ce metode ai reuşit cel mai uşor să intri în starea alfa, stare asociată cu înalta creativitate, compasiunea, înţelegerea profundă , iertarea şi iubirea. Poţi învăţa în acest fel să faci diverse auto-corecţii, să analizezi şi sa redirecţionezi focusul pe acele lucruri care funcţionează mai bine şi mai rapid pentru tine.



Să revenim la experienţa lui Vishen Lakhiani.  În urma măsurătorilor a constatat că cea mai rapidă metodă de a-şi controla şi  creşte amplitudinea undelor alfa , pentru toţi cei din grup, era … IERTAREA! Şi pe acest aspect s-au concentrate cu toţii, timp de 7 zile. Au iertat pe toţi cei care le greşiseră cu ceva , de la colegi de grădiniţă la profesori de liceu, parteneri de viaţă, părinţi, copii, colegi …..pe toţi! La fiecare “rundă de iertare”, undele lor cerebrale alfa, apăreau şi mai puternice, şi creşteau în amplitudine.

Trainerii care au făcut acest program au realizat că:

 SINGURUL FACTOR MAJOR CARE SUPRIMĂ UNDELE ALFA ESTE SĂ ŢII SUPĂRARE, MÂNIE, CIUDĂ,

PE CINEVA PE CARE NU ÎL POŢI IERTA!

Cheia pentru a trece la un nivel superior în meditaţie şi în dezvoltarea noastră spirituală este IERTAREA!

Cum să ierţi cu adevărat, ca să te eliberezi:

1. Aminteste-ţi scena

Pentru 2-3 minute ţine ochii închişi, şi aminteşte-ţi toată mânia, frustrarea şi durerea pe care le-ai simţit când cineva ţi-a greşit cu ceva sau ţi-a făcut un rău. Imaginează-ţi exact decorul de atunci: locul, era înăuntru sau undeva afară? Cum era vremea? Cu ce erai îmbrăcat? Ce spunea cealaltă persoană? Etc …

2. Simte furia şi durerea

Retrăieşte ce ai simţit în acel moment, plonjează cu totul în oceanul de emoţii pe care le-ai experimentat atunci – dar numai pentru câteva minute, apoi treci la pasul următor

3. Iartă şi alunecă către iubire

Vezi aceeaşi persoană în faţa ta dar , de data aceasta, simte compasiune pentru ea. Intreabă-te ce ai învăţat din acel episod? Cum a îmbunătăţit  această situaţie viaţa ta?
Amintiţi-vă ce spunea Dumnezeu în cartea lui Neal Donald Walsh : “Eu vă trimit numai îngeri”. Fiecare persoană care a intrat în viaţa noastră ne-a adus un dar : oportunitatea de a învăţa o lecţie. Care ar putea fi lecţia din situaţia pe care ai experimentat-o tu? Cum te-a ajutat să evoluezi?

Apoi gândeşte-te la persoana pe care o vezi în faţa ta. Cine este? Ce fel de viaţă trebuie să fi trăit ea însăşi, ca să poată acum să se poarte astfel cu tine? Imaginează-ţi ce suferinţe ar fi putut ea experimenta. Vezi-o în copilăria sa: poate a fost rănită, abuzată, neiubită, judecată … Poate că viaţa sa a fost o luptă continua şi acum vrea doar să se simtă  superioară sau să câştige ceva, profitând de tine.

Important este să ajungi la acel nivel la care durerea, frustrarea sau furia pentru ceea ce s-a întâmplat nu te mai mănâncă de viu. Nu înseamnă însă că te faci frate cu acea persoană sau că nu mai continui acţiunile legale împotriva ei dacă este cazul! Nu înseamnă că “treci cu vederea” sau laşi de la tine! Doar ierţi pentru că înţelegi lucrurile de la un alt nivel de conştiinţă. Te poate ajuta sa intelegi mai bine şi articolul “Iertarea – Probă eliminatorie la examenul vieţii”

Sentimentul de eliberare, pe care îl simţi atunci când nu mai porţi pe umeri povara apăsătoare a amintirilor dureroase, este răsplata pentru iertarea ta. Simţi că te poţi îndrepta de spate, că eşti mai curat, te simţi împuternicit şi stăpân al vieţii tale. Şi acesta este un pas uriaş în evoluţia ta personală şi spirituală.

by Cristina Tomescu

Trezirea Inimii - Inima si Creierul - HeartMath Institute 2013 ROsub Uni...

Cunoasterea este doar aceea pe care ti-o dezvaluie inima ta.
Pe parcursul a cinci ani, un grup de 17 cercetatori si profesori neurocardiologi, psihocardiologi si cerebrocardiologi, de la diverse institute de cercetari si universitati internationale, impreuna cu clarvazatori cuantici de renume mondial, reuniti in cadrul Institutului de Cerebrocardiologie din Lhasa, au intreprins un studiu amplu pe 400 de voluntari selectionati dintre calugari budisti tibetani, calugari ortodocsi isihasti si spiritualisti si ezoteristi specializati in tehnica gandirii cu inima.
Creierul inimii
Ei au pornit acest studiu de la descoperirea epocala a doctorului neurocardiolog J. Andrew Armour de la Institutul HeartMath (Boulder Creek, California) care, in 1991 a ajuns la concluzia ca inima are un sistem nervos propriu si contine neurotransmitatori, o retea de 40.000 de neuroni si anumite, tipuri de proteine asemanatoare celor existente in creierul constient.





Vezi si http://www.heartmath.org/research/research-science-of-the-heart.html si http://dan-ioanitescu.blogspot.ro/2013/06/creierul-inimii.html
El a denumit acest sistem nervos, pe buna dreptate, creierul inimii, desi marea majoritate a oamenilor de stiinta din lumea medicala nu a fost de acord cu aceasta denumire, intrucat, daca creierul omului care are 1300-1400 de grame si 86 de miliarde (86.000.000.000) de neuroni, iar creierul unui sobolan care are doar 2 grame si detine nici mai mult nici mai putin de o suta de milioane (100.000.000) de neuroni, cum ar putea ca un conglomerat ganglionar de 40.000 de neuroni sa fie numit creier si sa mai aiba si capacitatea de a fi sediul constiintei, asa cum sustineau spiritualistii, budistii si isihastii? Ba inca omul, pe baza proceselor cognitive aferente creierului inimii sa mai aiba si acces la Constiinta Universala (sau la Duhul Sfant – parte a Sfintei Treimi – in acceptiunea isihastilor) si sa se mai si unifice cu ea (El)…!?
Faptul ca multi ani mai tarziu a fost posibil ca dr. Suzana Herculano-Houzel, o cercetatoare braziliana, sa numere 86 de miliarde de neuroni, spulberand astfel paradigma celor 100 de miliarde de neuroni, cum se credea pana atunci ca ar detine creierul uman – adica cu mai putin de 14 miliarde decat se credea, vezi: http://www.scientia.ro/blogul-scientiaro/3162-cai-neuroni-are-creierul-uman.html; i-a determinat pe cercetologi sa verifice numarul 40.000 de neuroni, avansat de neurocardiologul J. Andrew Armour, pe care i-ar contine creierul inimii. Iar aceasta verificare a avut loc, deoarece la data estimarii numarului de neuroni ai inimii, metoda dupa care ei puteau fi estimati in mod corect, inca nu aparuse. Nu mica le-a fost mirarea cerebrocardiologilor, atunci cand au constatat ca sunt exact 40.000 de neuroni, niciunul mai putin si ca denumirea de “creierul inimii” nu este catusi de putin o metafora, asa cum o percepeau scepticii, ci, este purul adevar.
Creierul cuantic, budic sau Christic?
Si iata de ce: utilizand electronoholografia, o nanotehnica de ultima generatie, derivata din electronografie – tehnica ceva mai veche, bazata, la randul ei, pe efectul Kirlian, vezi http://www.medicina-alternativa.ro/index.php?p=electronografia – cercetatorii au pus in evidenta un creier compus din trei emisfere, localizat in dreptul inimii si situat in corpul budic. Creierul holografic astfel detectat, de o marime neasteptata, format din ganglioni cuantici, trece cu mult peste limitele corpului budic, inglobandu-l practic pe acesta si nu poate fi vazut cu ochii fizici. Cercetatorii au oscilat intre a-l denumi creier cuantic, asa cum s-au pronuntat de indata fizicienii cuantici, cerebrocardiologii, neorocardiologii si psihofiziologii, creier budic, cum au solicitat calugarii budisti tibetani si spiritualistii atei si creier Christic, cum au dorit sa-l denumeasca calugarii isihasti si spiritualistii mistici. Pana la urma insa, in literatura de specialitate s-a impus termenul stiintific de creier cuantic, chiar daca in spiritualitate il intalnim frecvent si cu denumirea de creier Christic.
Cercetatorii cerebrocardiaci au mai constatat un lucru surprinzator – si anume, acela ca cele doua tipuri de cuante, respectiv cardionii si psihonii (vezi http://buriculpamantului.blogspot.ro/2012/12/particula-lui-satan.html) pe baza carora functioneaza creierul intracranian, precum si cel al inimii, identificat de neurocardiologul J. Andrew Armour, vibrand din momentul nasterii individului, la unison, au generat in creierul cuantic un nou tip de cuante si anume, cardiopsihonii, un “hibrid” cuantic specific numai omului.
Cardiopsihonii
Potrivit BBC-Medical, descoperirea noilor cuante a fost certificata dupa lungi dezbateri si de catre alti fizicienii subatomici cuantici, de renume international. Cardiopsihonii, au confirmat ei, constituie materia prima din care este plamadita, la randul ei, constiinta. Clarvazatorii cuantici, impartiti in trei echipe si utilizand tehnica numararii fractalice, din mie in mie, au reusit sa numere, in cele trei emisfere ale creierului, nu mai putin de 174 de miliarde de cardiopsihoni (aproape dublu fata de numarul de neuroni ai creierului intracranian).
Cercetatorii cerebrocardiologi, impreuna cu fizicienii cuantici, au descoperit ca aceste particule subatomice, numite cardiopsihoni, vibreaza doar pe doua tipuri de lungimi de unda si anume:
– a) pe propria lor lungime de unda, acordata ritmului batailor inimii si frecventei Shumann, generand un camp de iubire cerebro-cardiac, identificat in prima analiza cu campul enisic si mai apoi cu constiinta individuala, camp circumsferic, ale carui unde se intind de la 4 m, pana la 400 de km. Peste aceasta lungime de unda a campului, constiinta individuala se ajuta de Constiinta Universala. Masurate in unde Hertziene, s-a constat ca cele doua creiere ale omului, creierul intracranian si creierul cuantic, rezoneaza permanent, ele generand binecunoscutele stari de constiinta modificata Alpha, Theta si Delta, care variaza de la 2 Hz (Delta), pana la 30 de Hz (Alpha). In aceste stari de constiinta modificata apar si se manifesta pregnant, cea mai mare parte a capacitatilor asa zis paranormale.
– b) pe lungimea de unda a campului de iubire cosmic, specific Constiintei Universale, dupa cum ii spun budistii si spiritualistii atei, sau altfel spus a Duhului Sfant, dupa cum o mai numesc isihastii si spiritualistii religiosi. Pe principiul rezonantei, pe aceeasi lungime de unda a campului de iubire cosmic la care se accede din creierul intracranian, din starea de constiinta modificata Gamma (cuprinsa, dupa cum se stie, intre 30 de Hz si 100 de Hz) apar si se manifesta capacitatile paranormale de exceptie si starile de constiinta extinsa. Ele conduc, intr-un final, la dizolvarea constiintei individuale in Constiinta Universala, dupa parerea budistilor tibetani – sau la indumnezeire, dupa parerea isihastilor.

Sursa:  https://astrodeva.wordpress.com/2013/09/01/creierul-christic/

Aivanhov - Modul de lucru cu lumina

Câte persoane nu ar dori să aibe revelaţia lumii divine, să se simtă inspirate, să trăiască în extaz ! Dar ei îşi închipuie că trebuie să fie foarte greu să reuşească aceste lucruri. În realitate, este foarte simplu, atât de simplu, încât dacă li s-ar spune cum ar fi posibil, nu ar crede: nu vor face deci nimic pentru a realiza acesta şi nu vor cunoaşte niciodată splendorile lumii divine.

În urmă cu mai mulţi ani, când eram încă un foarte tânăr discipol al Maestrului Peter Deunov, i-am pus acestă întrebare: "Care este modul cel mai eficace de a ne lega de Dumnezeu şi de a ne dezvolta calităţile şi virtuţile spirituale ?" El mi-a răspuns: "Trebuie să te gândeşti la lumină, să te concentrezi asupra ei, să-ţi imaginezi că tot universul este scufundat în lumină". Am lucrat mult timp asupra acestei imagini a luminii şi am învăţat multe. În realitate Dumnezeu nu este lumină, El este mult mai mult decât aceasta, nu putem să-l cunoaştem, nici măcar să ni-l imaginăm. De altfel, dacă în Geneză se spune că în prima zi El a creat lumina, înseamnă că el nu este lumină, dar cu ajutorul ei a creat Universul.

Dumnezeu nu este lumină, dar fiindcă lumina este prima emanaţie divină, ea conţine toate calităţile, toate virtuţile lui Dumnezeu, şi nu putem să cunoaştem pe Dumnezeu decât prin intermediul luminii.

Iată deci exerciţiul pe care-l puteţi face: în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, de îndată ce aveţi la dispoziţie câteva minute, gândiţi-vă la concentrarea pe lumină, că vă odihniţi în lumină, că vă topiţi în lumină, vă impregnaţi cu ea ... că întreg universul se scaldă în această lumină. Veţi simţi puţin câte puţin cum totul se reface în voi, că această lumină vă aduce adevărata ştiinţă, pacea durabilă, echilibrul, puterea. În loc să vă pierdeţi timpul cu tot felul de activităţi inutile, gândiţi-vă la lumina care străluceşte, care învigorează, care linişteşte.

Nu veţi putea găsi niciodată sensul vieţii în afară de lumină. Să luăm un exemplu foarte simplu al vieţii cotidiene în timp ce vă treziţi noaptea şi vreţi să vă sculaţi, primul lucru pe care-l faceţi este să aprindeţi o lumină. În momentul în care vedeţi clar, puteţi să faceţi orice vreţi, pe când, în întuneric puteţi să vă loviţi, să răsturnaţi obiecte, etc. Da, însă majoritatea oamenilor n-au înţeles acest învăţământ al luminii, ei fac totul în întuneric, vorbind simbolic, nu ştiu unde se află şi de aceea îşi sparg capul.

Trebuie să căutăm lumina, să ne concentrăm asupra ei, s-o bem, s-o mâncăm, s-o situăm deasupra tuturor comorilor pământului. De îndată ce aveţi un moment liber, închideţi ochii şi concentraţi-vă pe această imagine a luminii care penetrează peste tot si aduce toate binecuvântările. Aveţi de aşteptat la dentist sau într-o gară? Ei bine, în loc să frunzăriţi reviste pline de lucruri inutile sau stupide, gândiţi-vă câteva minute la lumină.

Când mergeţi pe stradă, se poate întâmpla să fiţi asaltaţi de gânduri sau de sentimente negative. Evident, acolo nu vă puteţi opri şi închide ochii (dacă o faceţi, după un moment se vor strânge o multime în jurul vostru, unii îşi vor aduce şi scaunele să vă privească, chiar circulaţia se poate opri!). Dar nimic nu vă împiedică să vă opriţi o clipă în faţa unei vitrine ca pentru a o privi (evident, nu o vitrină dincolo de care să vă poată privi cineva) şi acolo, vă concentraţi câteva secunde încercând să introduceţi lumină în voi. Când veţi privi din nou, vă veţi simţi despovăraţi, purificaţi.

Iată metode pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc; ei vor merge una două ore plictisiţi de moarte, şi se vor complace în această stare toată ziua. Nici măcar nu le va veni ideea să se oprească într-un parc şi să-şi schimbe starea de spirit în contact cu arborii, florile, fântânile ... Vor merge mai degrabă într-o crâşmă unde vor bea ceva privind trecătorii aşa cum vacile privesc trecând trenurile apoi vor porni din nou, tot cu aceeaşi plictiseală şi când se vor întoarce acasă, vor transmite şi soţiei starea lor: "Ce mai faci dragă ?" Şi hop, un sărut prin care-ţi transmite toate miasmele interioare. Şi imediat soţia le transmite copiilor ... şi astfel trăiesc oamenii inconştient şi stupid.

Chiar dacă vă vorbesc aşa nu sunt sigur că veţi prinde gustul să vă concetraţi asupra luminii pentru a vedea cum poate să lucreze asupra voastră pentru a vă modela, a vă purifica, a vă învigora, a vă reînvia. Oamenii sunt gata să deschidă porţile pentru tot ce poate aduce complicaţii şi griji, dar pentru lumină nu este timp, nici loc. Iată de ce oamenii sunt mereu vulnerabili, nefericiţi pentru că nu şi-au deschis încă intelectul, inima, sufletul şi spiritul în faţa singurului lucru care contează: lumina.

Acest exerciţiu pe care tocmai vi l-am dat este valabil în toate împrejurările vieţii: fie că sunteţi la bucătărie, că scrieţi scrisori, că vă spălaţi, că vă îmbrăcaţi sau vă dezbrăcaţi, puteţi pentru câteva secunde să vă imaginaţi această lumină care scaldă întreg universul. Unii clarvăzători au văzut aceasta; au văzut că toate creaturile, toate obiectele, chiar şi pietrele se scaldă în lumină şi emană lumină.

Această lumină a fost denumită la început lumină astrală, fiindcă este comparabilă cu lumina stelelor. Dar deasupra acestei lumini mai există o alta, mai subtilă.

Când meditaţi sau când vă aflaţi într-o stare intens spirituală, aţi simţit uneori că totul în voi devine luminos, ca un soare care străluceşte în interior, ca şi cum nişte lămpi ar fi fost aprinse, şi să simţiţi ca şi cum această lumină ar ieşi prin faţa dumneavoastră. De îndată ce vă înălţaţi către gradele superioare de bunătate, de generozitate, de duioşie, de puritate, lumina se naşte în voi, o vedeţi, totul străluceşte. Dacă vă lăsaţi pradă sentimentelor de gelozie, de egoism, de cupiditate, nici măcar nu e nevoie să vă priviţi într-o oglindă pentru a vă da seama. Simţiţi fizic întunecimea pe faţa voastră.

Bineînţeles, nu trebuie să generalizăm. Când vedeţi o umbră pe faţa cuiva nu trebuie să vă imaginaţi că este animat obligatoriu de sentimente sau intenţii necurate. Nu, dacă nu vedeţi şi alte elemente pentru a judeca, vă puteţi înşela. Se poate ca altcineva din apropiere să producă o umbră pe faţa acelei persoane; nu ea este în întuneric, ci este un nor care trece sau un obiect care-şi proiectează umbra sa. Şi, uneori, dacă faţa sa străluceşte, se poate datora tot unei alte persoane care se joacă cu oglinzile şi aceste oglinzi proiectează o lumină pe faţa sa. Nu persoana însăşi a creat această lumină: o entitate a venit pentru o clipă asupra ei şi de îndată ce pleacă, lumina dispare. Pentru a ne putea pronunţa asupra feţei cuiva, trebuie să fim capabili de a vedea dincolo de aparenţe. Totuşi, luaţi drept criteriu valabil faptul că după gândurile, sentimentele, dorinţele, proiectele şi intenţiile voastre, lumina din voi variază.

În realitate, pentru a ajunge să posedaţi această lumină, importanţa iubirii este determinantă. Când veţi şti cum să înţelegeţi iubirea, cum să o manifestaţi, cum s-o lăsaţi să curgă prin voi, atunci veţi deveni luminoşi. Voi spuneţi că nu vedeţi legătura ... Ei bine, vă voi arăta. Ştiţi cum aprindeau primitivii focul: luau, de exemplu, două bucăţele de lemn pe care le frecau una de alta, această frecare producea căldură şi imediat apărea focul. Sunt deci trei etape: mişcarea, căldura, lumina. Dacă interpretăm acest fenomen, descoperim că mişcarea corespunde activităţii produse de voinţă, căldura corespunde sentimentului produs de inimă, iar focul, lumina corespunde gândului generat de intelect. În mod simbolic putem spune că, în domeniul iubirii, oamenii se opresc la mişcare. Bineînţeles, această mişcare produce căldura, dar ei trebuie să depăşească acest stadiu al simplei senzaţii pentru a merge mai departe, până la lumină, la înţelegere, pentru a putea pătrunde misterele universului. Iubirea poate să-i conducă până acolo, cu condiţia să nu se limiteze s-o considere exclusiv ca pe o efervescenţă agreabilă. Există o întreagă ştiinţă care-l învaţă pe discipol cum să producă lumina, dar pentru aceasta nu trebuie să caute numai plăcerea, fiindcă plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să izbucnească.

Când reunim şi medităm în linişte, lăsaţi la o parte toate preocupările voastre, concentraţi-vă asupra luminii ca şi cum totul ar depinde de ea, ca şi cum însăşi viaţa voastră ar depinde de ea. Iată, gândiţi că este ultimul vostru moment, că trebuie să părăsiţi pământul şi că numai lumina vă poate salva şi vă legaţi de ea. Lumina ... nimic altceva nu trebuie să conteze. Este cel mai minunat exerciţiu din câte există. Vă puteţi imagina această lumină albă, incandescentă, şi atunci puteţi spune, ca Iniţiaţii: "Sunt parte din parte din sufletul incandescent ..." V-o puteţi imagina violetă, albastră, verde, galbenă, portocalie sau rosie. Dar este preferabil să fie albă, fiindcă lumina albă le rezumă, le răneşte pe toate celelalte. Prin această lumină albă puteţi avea a-tot-puterea violetului, pacea şi adevărul albastrului, bogăţia şi întinerirea atentă a verdelui, înţelegerea şi cunoaşterea galbenului. Sănătatea, vigoarea, vitalitatea portocaliului, forţa, activitatea şi dinamismul roşului. Dar mai întâi de toate ea trebuie să fie albă. Când veţi reuşi să vă concentraţi asupra luminii, fie că vă simţiţi ca un ocean care vibrează, palpită, freamătă sau unde totul este pace, fericire, bucurie începeţi să simţiţi că acestă lumină este totodată un parfum şi o muzică, acea muzică cosmică pe care o numim muzica sferelor, cântecul a tot ce există în Univers.

Nu există lucrare mai demnă, mai glorioasă, mai puternică ca lucrul cu lumina. Şi aceasta, dacă vreţi într-adevăr să vă preocupaţi de ceva grandios, de ceva nobil. Toate celelalte activităţi au o latură bună şi o latură nefavorabilă. Dacă vă observaţi pe voi înşivă, constataţi după câţiva ani, indiferent ce meserie aţi exercitat v-aţi uzat, v-aţi pierdut forţele, sănătatea frumuseţea. Bineînţeles, există şi câteva avantaje, câţiva bănuţi, nişte onoruri, dar dacă trebuie să puneţi toate acestea în balanţa divină, veţi constata că puţinul pe care l-aţi câştigat nu compensează bogăţiile pe care le-aţi pierdut.

Din nefericire, acesta este un gen de calcul pe care oamenii nu sunt obişnuiţi să-l facă. Ei fac probabil multe calcule, atunci când vor sa obţină bani, onoruri, glorie sau ştiinţă, dar nu pun niciodată în celălalt taler al balanţei pierderile antrenate de aceste achiziţii, pacea, sănătatea, bucuria lor, puritatea. Vor sfârşi probabil prin a obţine ceea ce doresc, dar câţiva ani mai târziu îi regăsim în clinicile sau spitalele psihiatrice incapabili să mănânce, să bea, să se bucure. În acel moment îşi dau seama de valoarea celora pe care le-au pierdut. Şi spun: "Dacă aş fi ştiut!..." Dar e prea târziu. Ar fi trebuit să ştie mai devreme. Iată de ce, voi care "ştiţi", consacraţi din ce în ce mai mult timp luminii. Este singura activitate care vă poate îmbogăţi cu-adevărat, care vă poate reechilibra. Credeţi-mă, cu toate celelalte activităţi, chiar dacă veţi câştiga câteva mărunţişuri pe de o parte, veţi pierde pe de altă parte lucruri cu mult mai pretioase. Uitaţi-vă puţin înapoi pentru a vă revedea existenţa de până acum şi veţi descoperi cât este de adevărat. Aşadar, de-acum înainte, când veţi dori să vă lansaţi în activităţi care să vă aducă alte avantaje lumeşti, reflectaţi mai întâi cât vă va costa acest lucru cel puţin în două domenii: în cel al sănătăţii şi în cel al evoluţiei spirituale. Rolul meu este acela de a vă da criterii care să vă permită să vă transformaţi viaţa, adică să puteţi intra în noua viaţă. Dacă ar trebui pentru a vă face plăcere, să mai propag regulile vieţii vechi nu e nici o problemă, numai că-mi închid prăvălia. Deci, voi continua să vă prezint noile legi care pot ajuta oamenii să se liniştească pentru a putea găsi calea spre patria celestă. Chiar dacă acum sunt puţini candidaţi gata să urmeze aceste reguli, este o altă problemă, eu am datoria să continui să le dau.

De-acum înainte, fie că sunteţi cu toţii aici, sau singuri acasă, sau în altă parte, gândiţi cum să vă legaţi la sursa tuturor binecuvântărilor: lumina, iată totul.

Demult (să fi avut douăzeci de ani), am citit nişte cuvinte pe care nu le-am putut uita: un citat din Zohar(?). Erau în bulgară, bineînţeles, dar vi le voi traduce în franceză: "Şapte lumini sunt în Sublimul înalt şi acolo locuieşte Bătrânul Bătrânilor, Taina Tainelor, Misteriosul Misterioşilor, Äin Soph". Când pronunţam aceste cuvinte, totul vibra şi frisona în mine.

Aceste şapte lumini sunt cele şapte culori şi fiecăreia din ele îi corespunde o virtute: violetului sacrificiul, indigoului forţa, albastrului adevărul, verdelui speranţa, galbenului înţelepciunea, portocaliului sfinţenia, roşului iubirea. Dar trebuie ştiut că fiecare greşeală pe care omul o comite diminuează în el puterea care corespunde uneia din aceste culori. Este aproape inutil să lucrăm cu lumina şi culorile pentru a obţine puteri spirituale dacă nu le sustinem în noi înşine prin virtuţile corespondente. Toţi cei care îşi imaginează că vor deveni mari magi numai dedându-se la o practică sau alta, fără a ameliora nimic în viaţa lor interioară, se înşeală. Entităţile superioare nu cedează acestor tentative, numai entităţile celor mai de jos niveluri, elementaliilor, monştrii, se apropie. Dacă voiţi să atrageţi îngerii şi arhanghelii, nu veţi reuşi s-o faceţi decât graţie virtuţilor voastre, fiindcă entităţile superioare nu răspund decât celor care ştiu să manifeste adevărata lumină, adică: puritatea, iubirea, înţelepciunea adevărul.

Trebuie să ştiţi că dacă doriţi să atrageţi dragostea sau prietenia cuiva, toate mijloacele pentru a ajunge la acestea sunt interzise (bani, seducţie, violenţe, cadouri, cu toate că toată lumea utilizează aceste mijloace fiindcă sunt cele mai facile) în afară de lumină. Da, singurul mijloc recunoscut de Cer, care este în acelaşi timp şi cel mai puternic, este de a trimite persoanelor de care dorim să ne facem iubiţi - cadouri de lumină spirituală pe care o răspândim în jurul lor. Când doriţi ca cineva să vă iubescă şi să se gândească la voi, trimiteţi-i lumină. Sufletul său care va simţi prezenţa unei entităţi benefice vă va aprecia din ce în ce mai mult. Doriţi ca prietenii la care mergeţi să fie fericiţi sa vă primească ? Atunci nu procedaţi ca toată lumea sa faceţi vizite părinţilor sau prietenilor în momentele de iritare, de nelinişte, când sunt în întuneric. Înainte de a intra într-o casă, reculegeţi-vă câteva clipe, gândind că această casă şi locuitorii ei sunt cufundaţi în lumină. Cum să nu fie fericiţi să vă revadă?

Lumina trebuie să fie preocuparea voastră constantă. Oriunde aţi fi, de îndată ce aveţi un moment liber, gândiţi-vă la lumină. Când vă simţiţi sufletul umbrit de o tristeţe, de o greutate, de o îndoială, mergeţi spre lumină şi vorbiţi-i. Spuneţi-i: "O, lumină, tu care eşti cea mai inteligentă, intră în mine, vino si luminează-mi inima şi creierul". Şi lumina vine şi vă luminează. Dacă doriţi să ajutaţi pe cineva care se află la grea încercare, trimiteţi-i prin gând raze luminoase, pătrundeţi-l cu aceste raze. Dacă simţiţi o durere în corpul vostru, chemaţi lumina, imaginaţi-vă că ies din degetele voastre raze de toate culorile şi dirijaţi-le spre locul dureros, după un timp veţi constata o ameliorare.

Să ştiţi că nu veţi fi cu adevărat sănătoşi decât atunci când veţi reuşi sa formaţi în jurul vostru o aură pură si puternică conţinând toate culorile spectrului. Aceasta este adevărata medicină. O aură puternică este cea mai bună protecţie, este ca o barieră care se opune curentelor nefaste şi tulburărilor de tot felul. Înconjuraţi de o astfel de aură, omul este ca într-o fortăreaţă şi chiar atunci când toţi în jurul lui sunt agitaţi, tulburaţi, bolnavi, el îşi păstrează în continuare iubirea şi curajul său fiindcă se simte locuit de o prezenţă luminoasă graţie căreia îi poate ajuta pe alţii.

Încercaţi să înţelegeţi importanţa lucrului cu lumina şi veţi avea un mijloc infailibil. Dacă nu obţineţi imediat rezultate, este pentru că aţi rămas prea mult timp departe de lumină. Există atâtea elemente opace care s-au acumulat în voi încât lumina nu le poate încă pătrunde. Ea întâlneşte pereţi prea groşi, trebuie s-o ajutaţi să-şi croiască drum în voi purificând, pentru a face pereţii să devină din ce în ce mai subţiri şi transparenţi.

 Într-o zi, în sfârşit, lumina va izbucni şi va inunda totul, acesta va fi triunghiul Fraternităţii Albe Universale în lumea întreagă. Dar sunt necesare lămpi aprinse, vii, cum a fost în Rabbi Shimon bar Yokai care a fost numit "Lampa Sfântă" căci răspândea lumină. Când a murit, s-a spus că lampa s-a stins. Dar lampa luminează încă în cealaltă lume.

după M.O. Aivanhov

Sursa: http://uniuneaspirituala.blogspot.ro/2015/12/aivanhov-modul-de-lucru-cu-lumina.html?m=1

Tehnica de privire a soarelui

Tehnica de privire a soarelui mai poarta si denumirea de fenomenul HRM, acronimul fiind dat de initialele numelui Hira Ratan Manek, omul care s-a supus singur testelor NASA pentru confirmarea faptului ca poseda intr-adevar abilitatea supraomeneasca de a nu necesita hrana pentru a supravietui. Cercetarile stiintifice finantate de NASA au presupus tinerea lui Hira sub observatie permanenta, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana, timp de 100 de zile. La incheierea experimentului, NASA a confirmat ca barbatul este intr-adevar capabil sa supravietuiasca preluandu-si energia vitala in mare parte de la soare, in tot acest interval de timp neavand nevoie decat de putin lapte batut sau de apa.

Iata ce afirma candva Nikola Tesla:

„Nu vad de ce o fiinta vie nu ar fi capabila sa isi obtina toata energia necesara pentru indeplinirea functiilor ei biologice din mediul inconjurator, in loc sa se mai bazeze pe consumul de hrana si pe procesul complicat de extragere si transformare a combinatiilor chimice din alimente pentru a-si dobandi energia vitala.”

CE ESTE PRIVITUL SOARELUI?

Privitul soarelui (supranumit si „inghitirea soarelui”) reprezinta o practica stricta de captare treptata a luminii solare cu organele de vaz in momentele zilei in care emisiile de radiatii ultraviolete sunt cel mai scazute – la rasarit si la apus. Avizatii sustin ca aceasta practica presupune cateva reguli fundamentale. In primul rand, trebuie desfasurata in prima ora de dupa momentul apusului sau de dinainte de rasarit pentru a nu suprasolicita ochii.

In al doilea rand, tehnica trebuie desfasurata in talpile goale, pentru ca picioarele sa se afle in contact direct cu solul, fie ca este vorba de nisip, namol sau praf. Cea de-a treia si ultima regula presupune cresterea treptata a timpului petrecut privind soarele, pornind de la 10 secunde in prima zi si adaugand zilnic cate 10 secunde. Sursele sustin ca practicarea privitului soarelui nu implica niciun fel de riscuri atat timp cat se respecta aceste trei reguli.

CONCLUZII

Retine ca trebuie sa incepi prin a practica aceasta tehnica doar timp de 10 secunde in prima zi, si apoi sa adaugi zilnic cate 10 secunde. Dupa 90 de zile de privire a soarelui, prag la care sedintele zilnice vor ajunge sa dureze 44 de minute, poti intrerupe aceasta tehnica pentru a trece la etapa de mers descult cate 45 de minute pe zi timp de 6 zile. Iar odata ajuns in acest punct, cu siguranta ca intreprinderea zilnica a cate unei plimbari de o ora timp de un an neintrerupt nu ar trebui sa mai reprezinte o provocare.

Mai mult despre aceasta tehnica si implicatiile practicarii ei in vindecarea corpului, cititi aici .

Sursa: http://ellascenter.ro/stiri/nasa-confirma-ca-oricine-poate-atinge-abilitati-supraomenesti-prin-intermediul-acestei-tehnici-stravechi.html

ELIBERĂRILE DE CARE AVEM NEVOIE PENTRU A NE VINDECA PE NOI ȘI VIAȚA NOASTRĂ

                                                               Dacă acum nu ne putem bucura de fiecare moment din prezent înseamnă că ceva din trecut ,o emoție toxică ne stăpânește.Poate fi vorba de un regret,de tristețe,de teamă,de o rană sufletească,de vinovăție ,de o acuzație,de un resentiment,de mânie sau chiar de răzbunare. Îngerii mereu ne transmit să ne împăcăm cu trecutul nostru și să îi iertăm pe ceilalți și pe noi pentru a ne bucura de viața,sănătatea și fericirea dreaptă pe care Dumnezeu ne-a hărăzit-o prin drept divin.

Înainte de a trece efectiv la procesul de iertare,trebuie să ne eliberăm întâi de tensiunile blocate în interiorul corpului nostru,aceste tensiuni sunt generatoare de dureri și dacă sunt stagnate de multă vreme generează chiar boli cronice. De multe ori am simțit nevoia să țipăm și nu am făcut asta. Putem incepe prin a închide de ex. geamurile acasă sau în mașină, și să țipăm până simțim că eliberăm toată tensiunea acumulată la nivelul gâtului.
Dacă am acumulat în timp multă mânie putem lua o pernă la bătaie și să dăm în ea până eliberăm acea furie din noi…nu putem să ștergem ceea ce am simțit,e bine să le manifestăm dar în așa manieră încât să fie bine pentru toată lumea și asta este o modalitate benefică tuturor.
În urma acestor tehnici de eliberare a tensiunilor acumulate în corp veți vedea că unele dureri care sunt chiar cronice se vor diminua până la dispariție.
Apoi a doua nevoie este să ne eliberăm de trecut. Sunt foarte mulți oameni și din cei cu care vorbesc zilnic care îmi spun că nu se pot bucura de prezent datorită unor evenimente din trecut care i-a marcat.Asta se întamplă în special atunci când crezi că puteai face altceva decât ai făcut,nu te ierți pentru asta și nu te poți bucura plenar de viață în prezent. De multe ori , plecând de la niște evenimente din trecut când unii oameni ne-au greșit noi începem să dăm vina pe ei pentru toate relele care au urmat..sau,judecăm lucrurile din prezent în funcție de tiparele din trecut și nu facem altceva decât să retrăim dezamăgirile din trecut. Este timpul să schimbăm aceste tipare !
Cramponarea de trecut nu face altceva decât să ne rânească în continuare tot pe noi,de regulă ceilalți habar nu au ce este în inimile noastre,în mintea noastră.
Trecutul nu mai există și ceea ce a fost nu mai putem schimba ,singura soluție este să ne eliberăm de trecut.

Exercițiu de eliberare de trecut:

Enumeră pe o foaie de hârtie toate evenimentele din trecut de care vrei să te debarasezi.Nu mai ai nevoie de ele.Simpla intenție și rugăciunea sunt suficiente pentru a face asta.
„ Mă eliberez acum de toate credințele false care mă blochează,de toate iluziile,de amintirile dureroase,de resentimente,de supărare!” Poți arde apoi acea hârtie cu convingerea că te-ai eliberat și să-i ceri Lui Dumnezeu să îți înlocuiască toate emoțiile legate de trecut cu pace,iubire și lumină.

Eliberarea de resentimente

O metodă este să închizi ochii ,să îți relaxezi mintea și corpul și să-ți imaginezi că stai în fața unei scene,singurul lucru care îl vezi este scena care este luminată pe care se află persoana față de care simți cele mai profunde resentimente. Poate fi cineva din trecut ,vie sau moartă,nu contează.
Imaginează-ți că i se întâmplă ceva bun ,ceva la care ține foarte mult,imaginează-ți că zâmbește și că este fericită,susține imaginea asta câteva minute apoi las-o să se dizolve…..după ce persoana părăsește scena urcă-te tu pe ea. Stai în lumina reflectoarelor și imaginează-ți cum ți se întâmplă toate lucrurile bune pe care le dorești. Zâmbește și simte starea de fericire care te invadează.Trimite în afara ta fericirea care o simți,proiecteaz-o asupra întregii lumi.
Acest exercitiu se poate practica odata pe lună și este suficient,el va dizolva resentimentele.

Exercițiu de eliberare a dorinței de răzbunare

Uneori copilul din tine simte nevoia să se răzbune înainte de a se simți liber să ierte.
Gândește-te la cineva care îți vine greu să îl ierți….Ce ai dori să-i faci? Ce ar trebui să facă el ca tu să-i acorzi iertarea? Poate doar îți dorești să stea în genunchi în fața ta și să îți ceară iertare..Imaginează-ți că toate aceste lucruri se întâmplă chiar acum…
După ce ai terminat revino la starea normală și gândește-te că dorința ta de răzbunare a fost satisfacută. De regulă,cei mai mulți oameni se simt eliberați chiar din acest moment.
Nu se recomandă să faceți acest exercitiu zilnic,este suficient să îl faceți o singură dată pentru o singură persoană.Atât,nu rezonăm mult cu vibrația produsă de mulțumirea egoului că i s-a satisfăcut dorința de răzbunare.
Urmează iertarea propriu zisă….(vindecaviata.wordpress.com)

Publicat pe Aprilie 8, 2016 de detoatepentrutotisimaimult